Transporturile în România   Leave a comment

a. Caracteristici:

  • reţeaua de transport este diversificată, predominând traficul rutier şi feroviar;
  • magistralele feroviare şi arterele rutiere au, în general, trasee paralele, însă punctele de trecere a frontierei nu sunt mereu comune;
  • dispunerea căilor de comunicaţie terestre este influenţată de arcul carpatic, de reţeaua hidrografică şi de poziţia capitalei.

b. Clasificarea transporturilor:

b.1. transporturile feroviare: se desfăşoară pe căi ferate, care însumează aprox. 10768 km, din care 4029 km sunt electrificaţi;

  • principalele magistrale feroviare sunt:

M1: Bucureşti – Timişoara, strabate oraşele: Videle, Roşiori de Vede, Caracal, Craiova, Filiaşi, Strehaia, Drobeta Turnu Severin, Orşova, Caransebeş, Lugoj, Timişoara; iese din ţară prin punctul Stamora Moraviţa, către Serbia;

M2: Bucureşti – Arad – Curtici, străbate oraşele: Ploieşti, Predeal, Braşov, Făgăraş, Sibiu, Sebeş, Simeria, Deva, Arad, iese din ţară pe la Curtici, către Ungaria;

M3: Bucureşti – Oradea – Episcopia Bihorului străbate oraşele: Ploieşti, Braşov, Sighişoara, Mediaş, Teiuş, Cluj-Napoca, Huedin, Oradea;

M4: Bucureşti – Satu Mare, stăbate oraşele: Ploieşti, Braşov, Sfântu-Gheorghe, Miercurea Ciuc, Ciceu, Deda, Dej, Jibou, Baia Mare, Satu Mare;

M5: Bucureşti – Suceava – Vicşani, prin: Ploieşti, Buzău, Focşani, Adjud, Bacău, Paşcani, Suceava;

M6: Bucureşti – Iaşi – Ungheni, prin: Ploieşti, Buzău, Focşani, Mărăşeşti, Bârlad, Vaslui, Iaşi;

M7: Bucureşti – Galaţi, prin Urziceni, Făurei, Brăila;

M8: Bucureşti – Constanţa – Mangalia, prin Feteşti- Cernavodă.

b. 2. transporurile rutiere: se desfăşoară pe autostrăzi, drumuri europene, drumuri naţionale, drumuri judeţene şi drumuri comunale.

Sectoarele de autostrăzi (654 km) sunt: Bucureşti – Piteşti, Bucureşti – Constanţa; Cluj-Napoca – Câmpia Turzii, Sibiu – Sebeş,

Drumurile europene care străbat România sunt: E60, E70, E85, E68, E81, E79, E87;

Punctele de trecere a frontierei (rutiere) sunt: Giurgiu şi Vama Veche spre Bulgaria, Moraviţa şi Jimbolia spre Serbia, Nădlac, Vărşand şi Borş spre Ungaria, Halmeu şi Siret spre Ucraina, Albiţa spre Republica Moldova.

Există şi două drumuri transcarpatice: Transfăgărăşanul şi Transalpina.

Romania_Motorways_DE.svg

b. 3. transporturile fluviale şi maritime: primele se realizează pe Dunăre, pe Canalul Dunăre – Marea Neagră, pe canalul Bega şi pe Someş, Mureş, Olt, Siret, Argeş, etc.

Transporturile maritime sunt favorizate de ieşirea la Marea Neagră. Porturi: Constanţa, Mangalia şi Midia-Năvodari.

b. 4. transporturile aeriene, ţara noastră dispune de 16 aeroporturi, printre care: Bucureşti (Henri Coandă, Aurel Vlaicu), Craiova, Sibiu, Oradea, Iaşi, Constanţa (Mihail Kogălniceanu).

Aeroporturi_Internationale.svg

b. 5. transporturile speciale, se realizează prin conducte, prin cablu etc.

Bibliografie:

***http://www.insse.ro/cms/

***http://ro.wikipedia.org/wiki/Autostr%C4%83zi_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia#/media/File:Romania_Motorways_DE.svg

Posted Iunie 3, 2015 by andreeazg in Uncategorized

Domeniile de viață ale Terrei – Zonele biogeografice   1 comment

Click pe link-ul de mai jos pentru a vizualiza prezentarea Power Point despre:

zonele biogeografice

Posted Martie 4, 2014 by andreeazg in clasa a V - a

Caracteristici ale mediului înconjurător   Leave a comment

Caracteristici ale mediului înconjurător

1. Definiţie: Mediul înconjurător reprezintă totalitatea elementelor, proceselor şi fenomenelor naturale precum şi a celor introduse de om ce caracterizează un teritoriu (indiferent de întinderea lui) şi în care îşi desfăşăoară activitatea societatea omenească.

2.Elemente componente:

  • Elemente naturale: relief, climă, hidrografie, vegetaţie, faună şi soluri.
  • Elemente antropice: aşezări omeneşti, activităţile economice, infrastructura de transporturi, elemente sociale (ideologii, religia), informaţia, poluarea etc.

3. Noţiuni similare: mediul geografic, peisajul geografic.

4. Gradul de transformare: Mediul actual este rezultatul unei evoluţii îndelungate în timp. De aceea, pe măsură ce oamenii au crescut din punct de vedere numeric, gradul de intervenţie umană asupra mediului s-a accentuat, determinând pe alocuri schimbări radicale.

Tipuri de tansformări suferite de mediul înconjurător din ţara noastră (fig.1):

  • transformare redusă: Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali, Delta Dunării.
  • transformare moderată: Subcarpaţi, Dealurile de Vest, Dobrogea de Nord, Munţii Banatului, Podişul Someşan.
  • transformare puternică: zona extra-carpatică şi Depresiunea Colinară a Transilvaniei.
  • transformare foarte puternică: zonele de exploatre ale carbunilor, zona municipiului Bucureşti, Podişul Târnavelor etc.
  • arii afectate de fenomene de degradare: Subcarpaţii Curburii, Podişul Târnavelor, Podişul Moldovei.

Fig. 1: Gradul de transformare a mediului inconjurator

Bibliografie:

  1. Geografia României – Manual pentru clasa a VIII – a, Mândruţ O., Editura Corint, Bucureşti, 2008.

Posted Mai 28, 2013 by andreeazg in CLS. a VIII - a

Harta tipurilor de medii geografice   1 comment

Tipuri de medii geografice

Sursa: Negut, S.,  et all, 2006, Geografie – manual pentru clasa a XI-a, Editura Humanitas, Bucuresti

Pentru localizarea  diferitelor tipuri de medii geografice…

 

Posted Octombrie 17, 2012 by andreeazg in 11 zi/ 12 SAM

Tagged with

EVOLUŢIA PALEOGEOGRAFICĂ A RELIEFULUI ROMÂNIEI   1 comment

EVOLUŢIA PALEOGEOGRAFICĂ A RELIEFULUI ROMÂNIEI

Aspectul actual al reliefului țării noastre este consecința mișcărilor tectonice, a condițiilor climatice deosebite și a proceselor geomorfologice, care s-au produs în limitele spațiului românesc.

Evoluția uscatului a presupus conturarea unor unități de platformă (în Precambrian), cărora li s-au atașat, cu timpul, unități de orogen (munți) de vârstă caledonică, hercinică și alpină. Ulterior, s-au conturat și unitățile non-orogene, respectiv dealurile, câmpiile, luncile și delta.

În prezent, platformele nu mai au aspectul inițial deoarece au fost fosilizate (prin acoperirea cu stive de sedimente), iar munții au fost intens erodați.

În linii mari, evoluția uscatului/teritoriului României este redată în tabelul și animația de mai jos:

     Tabelul nr. 1: EVOLUŢIA PALEOGEOGRAFICĂ A RELIEFULUI ROMÂNIEI

ERA / SUBERĂ

PERIOADA

Anii între care a existat perioada…

(ani în urmă)

OROGENEZA

EFECTE ASUPRA UNITĂŢILOR DE RELIEF

PRECAMBRIAN Arhaic 3,9 mild. -2,5 mild

Platforma Est-Europeană coboară în trepte spre Carpaţii Orientali şi constituie fundamentul de nord – est al Pod. Moldovei.
Proterozoic 2,5 mild. – 570 mil.
PALEOZOIC Inferior Cambrian 570 – 505 mil. Baikaliană Se consolidează Platforma Moldovenească şi Platforma Moesică.
Ordovician 505 – 435 mil.
Silurian 435 – 410 mil. Caledonică Se ridică Dobrogea Centrală (sunt cutate şisturile verzi din Podişul Casimcei). Dobrogea de Sud se exondează (iese de sub ape).
PALEOZOIC Superior Devonian 410 – 360 mil.
Carbonifer 360 – 295 mil. Hercinică Se formează şi se consolidează blocurile cristaline carpatice. În Dobrogea de Nord se înalţă Munţii Măcinului.
Permian 295 – 245 mil.
MEZOZOIC Triasic 245 – 205 mil. Paleokimerică (Kimerică veche)Neokimerică (kimerică nouă) Sunt fragmentate blocurile cristaline carpatice, consolidate în orogeneza hercinică. Apar depresiunile Haţeg, Reşiţa – Moldova Nouă.
Jurasic 205 – 135 mil. Se produc modificări puternice în aria carpatică. Se scufundă: cristalinul din Carpaţii Orientali, munţii Trascău, Metaliferi şi toate depresiunile create anterior.
Cretacic 135 – 65 mil Alpină Se ridică Carpaţii Meridionali, Grupa Nordică a Orientalilor şi Munţii Apuseni. Concomitent cu înălţarea Carpaţilor se produce scufundarea lentă a Depresiunii Colinare a Transilvaniei.
PALEOGEN Paleocen 65 – 53 mil. Faza tectonică savică. Se definitivează aria carpatică: – se individualizează zona flișului Paleogen, a sedimentului cutat, în secial în estul şi sudul Carpaţilor Orientali. Se formează Subcarpaţii (prin încreţire).
Eocen 53 – 34 mil.
Oligocen 34 – 23,5 mil.
NEOGEN Miocen 23,5 – 5,3 mil. Fazele tectonice: stirică şi moldavică. Se formează în vestul Carpaţilor Orientali cel mai vechi lanţ de munţi vulcanici din Europa.Apar activităţi vulcanice şi în Munţii Apuseni.Carpaţii Meridionali se înalţă cu 1000 m.
Pliocen 5,3 – 2 mil
CUATERNAR Pleistocen 2 mil. – 10.mii Se retrag apele care acopereau teritoriul României (Marea Panonică, Lacul Sarmatic, Lacul Getic). Podişurile şi dealurile devin uscaturi. Se individualizează cursul Dunării. Câmpiile devin uscaturi şi sunt acoperite cu loess.
Holocen 10. mii – Are loc glaciaţiunea cuaternară. Apar gheţarii montani şi forme de relief glaciar. Se formează terasele şi luncile râurilor.

Dicționar:

FLIȘ, flișuri, s. n. (Geol.) = Ansamblu de terenuri constituite din conglomerate, gresii, argilă și marnă, sedimentate într-o mare în timpul când fundul acesteia se găsea într-o continuă ridicare spre a deveni un lanț muntos.

OROGÉN orogene, s. n. (Geol.) = Regiune vastă a scoarței terestre unde au avut loc mișcări tectonice intense care au dus la formarea unui lanț muntos cutat.

TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj.s. f. = 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparține tectonicii, care este legat de mișcările scoarței Pământului. 2. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor ei. ♦ Structură geologică.

Bibliografie:

1. Ielenicz, M., Pătru, Ileana, (2005), România – geografie fizică, volumul I – Editura Universitară, București.

2. http://dexonline.ro

Posted Septembrie 25, 2012 by andreeazg in CLS. a VIII - a

Tagged with , ,

Organizarea spaţiului mondial (ţări în dezvoltare, ţări dezvoltate, alte categorii de ţări). Raportul Nord – Sud   Leave a comment

A. Organizarea spaţiului mondial (ţări în dezvoltare, ţări dezvoltate, alte categorii de ţări)

Organizarea spaţiului mondial pe categorii de ţări dezvoltate sau în curs de dezvoltare are conotaţii sociale,  economice şi demografice.

Gradul de dezvoltare al unei ţări se cuantifică cu ajutorul unor indicatori statistici (de natură economică, socială şi demografică), precum: produsul intern brut pe cap de locuitor (fig. 1), (PIB/loc.), speranţa de viaţă la naştere (fig. 2) gradul de alfabetizare (fig.3) etc.

Fig. 1: Produsul Intern Brut per capita – 2011 (sursa: http://en.wikipedia.org)

Fig. 2: Speranţa de viaţă la naştere – 2011 (Sursa: CIA World Factbook)

Fig. 3: Gradul de alfabetizare

Însumarea acestora duce la conturarea unui alt indicator: Indicele de Dezvoltare Umană (fig.4), care are valori de la zero (ţară slab dezvoltată) la unu (ţară dezvoltată) şi care redă mult mai fidel nivelul de dezvoltare al unei ţări.

Fig. 4: Indicele de Dezvoltare Umană (sursa: http://en.wikipedia.org Human Development Report)

Din analiza acestor hărţi se pot extrage concluzii pertinente în legătură cu nivelul de dezvoltare al statelor lumii. Redau, în tabelul de mai jos, câteva caracteristici.

Categorii de ţări după gradul de dezvoltare şi caracteristicile lor:

 

 

Ţări dezvoltate

 

Ţări în curs de dezvoltare

Alte categorii de ţări

Ţări subdezvoltate

Ţări nou industrializate

Caracteristici – PIB/loc. mare;

-nivel de trai ridicat;

– puternic industrializate, dar în care predomină sectorul terţiar;

– valoarea IDU foarte mare (apropiată de 1);

– rata alfabetizării apropiată de 100%.

-standard de viaţă scăzut;

-slab industrializate;

-valoarea IDU  medie-scăzută;

 

– standarde de viaţă foarte scăzute;

– IDU apropiat de zero;

– predomină sectorul agricol;

– instabilitate socială;

– grad ridicat de analfabetism;

– PIB/loc. foarte scăzut (sub 1000$);

– reprezintă o „mixtură” între ţările dezvoltate şi ţările în curs de dezvoltare;

– PIB/loc., relativ mare;

– creştere economică rapidă;

 

Exemple de ţări S.U.A.,Norvegia, Australia,Luxemburg, Irlanda, Elveţia, U.K., Germania,  Canada, Franţa etc. (ţările din America de Nord, Europa Occidentală, Australia, Noua Zeelandă). România,Ucraina, Rusia, Bulgaria, Argentia, Cuba etc. 33 de ţări din Africa(Angola, Benin,Senegal, Zambia,Uganda etc.) Brazilia,China, Mexic, India, Africa de Sud, Filipine, Malaysia.


 B.Raportul Nord – Sud

Se referă la un nou concept geografic, care, teoretic, delimitează ţările bogate de cele sărace.

Fig. 5: Repartiţia ţărilor: Nord – Sud (sursa:http://www.geography-revision.co.uk)

Precizări terminologice

Nord = termen asociat cu ţările dezvoltate (bogate); exemple: America de Nord (fără Mexic), Japonia, Tigrii Est Asiatici, Israel, Australia şi Noua Zeelandă.

Sud = face referire la ţările în curs de dezvoltare (sau la ţările subdezvoltate – sărace); exemple: America Latină, Africa, Asia (fără ţările care aparţin Nordului) şi Oceania.

Cine a propus?

Această divizare a fost propusă de Willy Brandt în 1980, care a trasat o linie de separaţie, (care
îi poartă numele), între cele două zone. Aceasta nu este rectilinie, ci prezintă o serie de sinuozităţi, corespunzătoare graniţelor dintre ţările dezvoltate şi subdezvoltate.

Scopul

Prin cunoaşterea decalajelor economice dintre ţările dezvoltate (aparţinând Nordului) şi cele în curs de dezvoltare (aparţinând Sudului) se pot lua măsurile necesare de sprijinire a acestora din urmă.

Raport: în prezent, unei ţării din Nordul dezvoltat îi corespund cinci ţări din Sud.

Bibliografie:

  1.  Mândruţ O.,  2008, Geografie – Manual pentru clasa a XI – a, Editura Corint, Bucureşti.
  2.  Neguţ, S., et all, 2009, Geografie – Manual pentru clasa a XI – a, Editura Humanitas Educational, Bucureşti.
  3. http://www.geography-revision.co.uk
  4. http://en.wikipedia.org/wiki/Human_Development_Index
  5. http://hdrstats.undp.org/en/indicators/default.html
  6. http://cyberschoolbus.un.org/infonation3/glossary.html
  7. http://www.s-cool.co.uk/gcse/geography/development/revise-it/the-brandt-report

Posted Mai 16, 2012 by andreeazg in 11 zi/ 12 SAM

Clima României   Leave a comment

Clima României

  1. Definiţie: Clima reprezintă starea medie multianuală a valorilor elementelor climatice (temperatură, precipitaţii, vânturi etc.)  de pe un teritoriu extins.

Altfel spus, clima se referă, aşa cum o face şi vremea, la temperatură, precipitaţii şi vânturi. Diferenţa dintre cele două este dată intervalul de timp (mai mare în cazul climei) pentru care se realizează măsurătorile şi de marimea teritoriului aflat în discuţie.

  1. Tipul de climă şi factorii genetici ai acesteia

Pentru a stabili tipul de climă caracteristic ţării noastre s-au facut diverse măsurători în urma cărora a fost lansată următoarea afirmaţie:

Romania are o climă Temperat – Continentală – Moderată, cu nuanţe de tranziţie.

Redau în figura 1, elementele care au condus la formularea enunţului de mai sus şi factorii care determină şi influenţează clima României.

Fig. 1: Factorii genetici ai climei Romaniei

  1. Caracteristicile elementelor climatice – acest subtitlu face referire la modul de manifestare în spaţiul geografic a temperaturii, precipitaţiilor şi vânturilor (cunoscute şi sub numele de elemente climatice).

Pentru a fi mai precisă în exprimare o să stabilesc ce anume trebuie punctat când se cere caracterizarea elementelelor climatice specifice unei regiuni geografice, dar şi modalitatea de stabilire a valorilor acestor elemente climatice.

Aşadar, prin caracteristicile elementelor climatice se întelege:

–         valoarea temperaturii, exprimată în grade Celsius (care poate fi medie anuală sau lunară).

–         cantitatea de precipitaţii (anuală, lunară), exprimată în milimetri (mm),

–         vântul predominant dintr-o anumită zonă geografică.

Modalitatea prin care stabilesc valorile elementelor climatice presupune, în principal,  lucurul cu harta.

În imaginea de mai jos sunt prezentate patru hărţi climatice, care redau temperaturile medii anuale, temperatura medie a lunii celei mai calde (iulie), temperatura medie a lunii celei mai reci (ianuarie) şi precipitaţiile medii anuale, specifice tipului de climă temperat – continental – moderat.

Fig.2: Hărţi climatice - Romania (sursa: vezi bibliografie)

Pe baza lor se poate realiza caracterizarea elementelor climatice dintr-o anumite regiune. De exemplu, pentru zona Olteniei o caracterizare climatică ar avea următoarea formă:

  • temperatura medie anuală este cuprinsă între 10 – 11° C, chiar peste 11° C, în lunca Dunării;
  • temperatura medie a lunii iulie este cuprinsă între 20 – 23° C (şi peste, în lunca Dunării);
  • temperatura medie a lunii ianuarie este cuprinsă între minus 3 şi 0° C;
  • precipitaţiile medii anuale sunt cuprinse între 500 – 700 mm (pe alocuri sub 500 mm);
  • vânturi: austrul, vânturile de vest.

Aşadar, pentru a realiza o scurtă caracterizare climatică a unei regiuni geografice, nu este nevoie de un talent deosebit, ci doar  de o hartă climatică şi puţină atenţie atunci când citeşti legenda, şi bineînţeles să cunoşti poziţia geografică a zonei respective.😉

Câteva date pentru România…

  • temperatura medie anuală: aproximativ 10° C;
  • maxima absolută: + 44,5° C (înregistrată la jumătatea secolului trecut, 10 august 1951, langă Braila, localitatea Ion Sion);
  • minima absolută: minus 38,5° C ( localitatea Bod, judeţul Braşov,10 februarie 1942).

Bibliografie:

1. Mândruţ O., 1999, Geografia României, Manual pentru clasa a VIII – a, Editura Corint, Bucureşti.

Posted Decembrie 14, 2011 by andreeazg in CLS. a VIII - a