Archive for the ‘11 zi/ 12 SAM’ Category

Harta tipurilor de medii geografice   1 comment

Tipuri de medii geografice

Sursa: Negut, S.,  et all, 2006, Geografie – manual pentru clasa a XI-a, Editura Humanitas, Bucuresti

Pentru localizarea  diferitelor tipuri de medii geografice…

 

Posted Octombrie 17, 2012 by andreeazg in 11 zi/ 12 SAM

Tagged with

Organizarea spaţiului mondial (ţări în dezvoltare, ţări dezvoltate, alte categorii de ţări). Raportul Nord – Sud   Leave a comment

A. Organizarea spaţiului mondial (ţări în dezvoltare, ţări dezvoltate, alte categorii de ţări)

Organizarea spaţiului mondial pe categorii de ţări dezvoltate sau în curs de dezvoltare are conotaţii sociale,  economice şi demografice.

Gradul de dezvoltare al unei ţări se cuantifică cu ajutorul unor indicatori statistici (de natură economică, socială şi demografică), precum: produsul intern brut pe cap de locuitor (fig. 1), (PIB/loc.), speranţa de viaţă la naştere (fig. 2) gradul de alfabetizare (fig.3) etc.

Fig. 1: Produsul Intern Brut per capita – 2011 (sursa: http://en.wikipedia.org)

Fig. 2: Speranţa de viaţă la naştere – 2011 (Sursa: CIA World Factbook)

Fig. 3: Gradul de alfabetizare

Însumarea acestora duce la conturarea unui alt indicator: Indicele de Dezvoltare Umană (fig.4), care are valori de la zero (ţară slab dezvoltată) la unu (ţară dezvoltată) şi care redă mult mai fidel nivelul de dezvoltare al unei ţări.

Fig. 4: Indicele de Dezvoltare Umană (sursa: http://en.wikipedia.org Human Development Report)

Din analiza acestor hărţi se pot extrage concluzii pertinente în legătură cu nivelul de dezvoltare al statelor lumii. Redau, în tabelul de mai jos, câteva caracteristici.

Categorii de ţări după gradul de dezvoltare şi caracteristicile lor:

 

 

Ţări dezvoltate

 

Ţări în curs de dezvoltare

Alte categorii de ţări

Ţări subdezvoltate

Ţări nou industrializate

Caracteristici – PIB/loc. mare;

-nivel de trai ridicat;

– puternic industrializate, dar în care predomină sectorul terţiar;

– valoarea IDU foarte mare (apropiată de 1);

– rata alfabetizării apropiată de 100%.

-standard de viaţă scăzut;

-slab industrializate;

-valoarea IDU  medie-scăzută;

 

– standarde de viaţă foarte scăzute;

– IDU apropiat de zero;

– predomină sectorul agricol;

– instabilitate socială;

– grad ridicat de analfabetism;

– PIB/loc. foarte scăzut (sub 1000$);

– reprezintă o „mixtură” între ţările dezvoltate şi ţările în curs de dezvoltare;

– PIB/loc., relativ mare;

– creştere economică rapidă;

 

Exemple de ţări S.U.A.,Norvegia, Australia,Luxemburg, Irlanda, Elveţia, U.K., Germania,  Canada, Franţa etc. (ţările din America de Nord, Europa Occidentală, Australia, Noua Zeelandă). România,Ucraina, Rusia, Bulgaria, Argentia, Cuba etc. 33 de ţări din Africa(Angola, Benin,Senegal, Zambia,Uganda etc.) Brazilia,China, Mexic, India, Africa de Sud, Filipine, Malaysia.


 B.Raportul Nord – Sud

Se referă la un nou concept geografic, care, teoretic, delimitează ţările bogate de cele sărace.

Fig. 5: Repartiţia ţărilor: Nord – Sud (sursa:http://www.geography-revision.co.uk)

Precizări terminologice

Nord = termen asociat cu ţările dezvoltate (bogate); exemple: America de Nord (fără Mexic), Japonia, Tigrii Est Asiatici, Israel, Australia şi Noua Zeelandă.

Sud = face referire la ţările în curs de dezvoltare (sau la ţările subdezvoltate – sărace); exemple: America Latină, Africa, Asia (fără ţările care aparţin Nordului) şi Oceania.

Cine a propus?

Această divizare a fost propusă de Willy Brandt în 1980, care a trasat o linie de separaţie, (care
îi poartă numele), între cele două zone. Aceasta nu este rectilinie, ci prezintă o serie de sinuozităţi, corespunzătoare graniţelor dintre ţările dezvoltate şi subdezvoltate.

Scopul

Prin cunoaşterea decalajelor economice dintre ţările dezvoltate (aparţinând Nordului) şi cele în curs de dezvoltare (aparţinând Sudului) se pot lua măsurile necesare de sprijinire a acestora din urmă.

Raport: în prezent, unei ţării din Nordul dezvoltat îi corespund cinci ţări din Sud.

Bibliografie:

  1.  Mândruţ O.,  2008, Geografie – Manual pentru clasa a XI – a, Editura Corint, Bucureşti.
  2.  Neguţ, S., et all, 2009, Geografie – Manual pentru clasa a XI – a, Editura Humanitas Educational, Bucureşti.
  3. http://www.geography-revision.co.uk
  4. http://en.wikipedia.org/wiki/Human_Development_Index
  5. http://hdrstats.undp.org/en/indicators/default.html
  6. http://cyberschoolbus.un.org/infonation3/glossary.html
  7. http://www.s-cool.co.uk/gcse/geography/development/revise-it/the-brandt-report

Posted Mai 16, 2012 by andreeazg in 11 zi/ 12 SAM

Raportul dintre aşezări şi dezvoltare   1 comment

Raportul dintre aşezări şi dezvoltare. Tendinţe ale evoluţiei aşezărilor umane

Evoluţia demografică influenţează în mod direct evoluţia aşezărilor umane. Totuşi, cele două componente (populaţia şi aşezările) sunt influenţate de nivelul de dezvoltare al ţărilor.

Ca urmare a unor politici demografice pronataliste, dar şi datorită creşterii gradului de dezvoltare, populaţia urbană s-a dublat în aproximativ jumătate de secol; astfel, de la 3-4% în 1800, s-a ajuns la 6-7% în 1850, 13% în 1900, 28% în 1950 şi mult mai mult în prezent.

A. Aşezările urbane

În ţările subdezvoltate:

–         oraşele se dezvoltă în teritoriu în mod spontan;

–         în împrejurimile oraşelor apar întinse cartiere subdotate şi cu aspect rural (favelas, bidonville)

–         centrele urbane au anumite aspecte moderne, dar cartierele mediocre încep imediat din apropierea oraşelor;

–         reţeau de străzi, infrastructura urbană, transporturile şi calitatea serviciilor ridică probleme;

–         în oraşe lipsesc sistemele de depoluare.

În ţările dezvoltate:

–         reţeaua urbană este modernizată;

–         oraşele prezintă o centură de spaţii verzi;

–         oraşele şi-au dezvoltat la o distanţă de 30-50 km o reţea de aşezări urbane satelit;

–         oraşele europene (dezvoltate) au vechi nuclee centrale medievale;

–         oraşele est – asiatice prezintă elemente europene, americane şi tradiţionale.

În ceea ce priveşte tendinţa de evoluţie a aşezărilor umane, unele estimări arată evoluţii neprevăzute. În unele proiecţii s-a considerat că oraşul cel mai mare de la începutul secolului al XXI – lea ar urma să devină New Mexico. S-a constatat, însă, că dezvoltarea lui demografică este serios limitată de poluare şi de condiţiile naturale. În aprecieri mai noi se consideră că Tokyo va mai deţine un timp supremaţia mondială. El va rămâne probabil, câteva decenii, cea mai mare aglomerare urbană a Terrei.


Fig.1: Favela Rocinha din Rio de Janeiro

B. Aşezările rurale

În unele ţări acestea se depopulează, contribuind la creşterea populaţiei urbane. Aşezările rurale din ţările dezvoltate evoluează într-un mod asemănător oraşelor, iar în ţările subdezvoltate evoluţia aşezărilor rurarle are un caracter empiric şi aleatoriu.

Aşezările rurale sunt influenţate în evoluţia lor de o serie de elemente, cel mai important fiind teritoriul în care se află. Există aşezări rurale care beneficiază de spaţii întinse, a căror utilizare este restricţionată de cerinţele agriculturii. În alte situaţii, condiţiile naturale (munţi, ape, păduri) restricţionează în anumite direcţii extinderea oraşelor (terenul poate determina structura aşezărilor rurale, determinând: aşezări risipite, aşezări răsfirate şi aşezări adunate).

Fig.2: Kraal - aşezare rurală din Africa

Bibliografie:

1. Mândruţ O., (2008), Manual pentru clasa a XI -a, Geografie, Probleme fundamentale ale lumii contemporane, Corint, Bucureşti.

Posted Mai 18, 2011 by andreeazg in 11 zi/ 12 SAM

Despăduririle, deşertificarea şi poluarea   1 comment

DESPĂDURIRILE,  DEŞERTIFICAREA ŞI POLUAREA  –  EFECTE ALE ACTIVITĂŢILOR UMANE ASUPRA  MEDIULUI

 

A. Despădurirea – este o activitate prin care arborii sau arbuştii sunt tăiaţi sau arşi în mod neraţional.

Motivele despăduririlor:

–         utilizarea lemnului în construcţia de case sau ambarcaţiuni

–         utilizarea lemnului în industria mobilei

–         extinderea terenului agricol etc.

 

Consecinţele despăduririlor:

–         reducerea cantităţii de O2 cedat atmosferei

–         reducerea diversităţii lumii vii

–         accelerarea eroziunii terenurilor defrişate

–         diminuarea ponderii evaporaţiei forestiere

–         pierderea unor arbori cu lemn preţios (teck, palisandru, acaju, mahon, santal etc.)

–        inundaţii.

Jungala din Mexic arsă pentru a face loc activităţilor agricole

Despădurire în Câmpia Gran Chaco din Paraguay (scopul: păşune)

 

 

B. Deşertificarea – este acţiunea de extindere a deşerturilor (a zonelor lipsite de viaţă, cu precipitaţii sub 200 mm/an).

Studiu de caz Sahara: – deşertul Sahara s-a extins considerabil, din Antichitate până în prezent, ajungând în nord până la Marea Mediterană, iar în sud a invadat zona de savană printr-o fâşie de ariditate crescândă, numită Sahel. În vest a ajuns până la ţărmul Oceanului Atlantic, iar spre est până în Somalia.

Cauzele extinderii deşerturilor sunt în principal naturale (lipsa precipitaţiilor), dar uneori sunt accentuate de acţiunea omului (defrişări).

Consecinţele deşertificării: evaporaţia intensă; radiaţia solară creşte în intensitate; apariţia unor areale cu presiune ridicată; accelerarea eroziunii eoliene  şi distrugerea rocilor.

Procesul de deşertificare poate fi ţinut sub control dacă  sunt irigate terenurile predispuse deşertificării sau se construieşte un înveliş de sol.

Poluarea

Definiţie conform DEX:  a polua = A face ca aerul, apa, mediul de viață să devină nocive din cauza materiilor chimice reziduale, a deșeurilor industriale, a gazelor de eșapament etc.

Tipuri de poluare

1. După anumite elemente calitative există mai multe tipuri de poluare:

– poluare fizică (sonoră, termică, poluare cu radiaţii);

– poluare chimică;

– poluare microbiologică;

– poluare estetică;

– poluare electromagnetică.

2. După domeniul în care se exercită, există:

– poluarea aerului;

– poluarea apei;

– poluarea terenurilor, a solurilor şi degradarea acestora;

– poluarea şi modificarea învelişului biotic;

– poluarea şi modificarea piesajului.

 

Principalele surse de poluare sunt: industria energetică, industria siderurgică, industria lianţilor, transporturile aeriene, rutiere, agricultura, accidentele tehnologice, deversările accidentale sau sistematice ale hidocarburilor în apele oceanice etc.

 

Posted Martie 30, 2011 by andreeazg in 11 zi/ 12 SAM

Hazarduri naturale şi antropice   Leave a comment

Hazarduri naturale şi antropice

Hazard = fenomen dăunător care are loc întâmplător şi care poate fi provocat de natură sau de activitatea umană.

Exemple de hazarduri naturale şi antropice:

–         Alunecările de teren

–         Hazardurile climatice: cicloni tropicali, furtuni, viscolul, seceta

–         Deşertificarea

–         Hazarduri hidrologice: inundaţiile

–         Tsunami

–         Erupţia vulcanilor

–         El Nino

–         Epidemii, invazii de lăcuste

–         Cutremurele

–         Avalanşele

–         Accidentele nucleare

 

Inundaţii - Bangladesh (august 2010, 85.000 de evecuaţi)

                       

Alunecare de teren din Brazilia (zona Rio de Janeiro, 800 de morti, ianuarie 2011)

Vulcanul Eyjafjallajökull din Islanda (a erupt pe 17 Aprilie 2010 şi a paralizat traficul aerian din Europa)

Cernobîl - Ucraina (26 aprilie 1986, 336.000 de evacuaţi)

New Orleans dupa uraganul Katrina (29 august 2005, 1464 de morţi)

Posted Martie 30, 2011 by andreeazg in 11 zi/ 12 SAM

Tipuri de medii geografice   3 comments

Tipuri de medii geografice

Mediul geografic reprezintă mediul natural transformat de om, care cuprinde atât elemente naturale, cât şi elemente atropice.

La nivelul planetei se pot identifica mai multe tipuri de medii: medii zonale, medii azonale, medii regionale, medii locale.

 

I.Medii geografice zonale:

A. mediul tropical forestier umed – se întâlneşte în: America Centrală; bazinul Amazonului din America de Sud; bazinul fluviului Congo din Africa şi în sud-estul Asiei.

Din categoria elementelor naturale se desprind ca şi elementele caracteristice vegetaţia şi fauna. Arborii din pădurile tropical-umede au o valoare economică mare. Între aceştia se remarcă: arborele de cauciuc, arborele de cafea (Coffea arabica), arborele de cacao, arborele de scorţişoară, palmierul de ulei (Oil palm), palmierul de vin, acaju, abanosul, palisandrul, mango, bambusul etc. Fauna este reprezentată de: pasări viu colorate (papagali, tucani (Keel-billed Toucan), păsări indicatoare de miere (Wahlberg’s Honeyguide) ), maimuţe, reptile (pitoni), porcul babirusa, leopard, jaguar etc.

Elementele atropice intervin în acest mediu prin: defrişarea pădurilor pentru a lăsa loc diferitelor tipuri de culturi (orez, manioc), construcţia unor artere de circulaţie (Transamazonianul), etc.

B. mediul tropical cu două anotimpuri:prezintă un anotimp ploios şi unul secetos. Se întâlneşte în Africa, Asia de Sud, Australia de Nord-Est şi în America de Sud.

Pentru acest tip de mediu, elementele naturale predominante sunt constituite din asociaţii de plante şi animale bine individualizate, precum:

savana – aceasta este o asociaţie de ierburi înalte, xerofile (numite: campos în Brazilia şi Llanos în Venezuela) şi pâlcuri de arbori ( Baobab, Acacia, palmieri – în Africa). Dintre elementele faunistice se remarcă: rinocerul, girafa, antilopa, zebra, gazela, leul, leopardul, ghepardul, hiena, bivolul indian, tigrul de Bengal elefantul, termitele etc.

Intervenţia atropică asupra acestui tip de mediu apare în zonele cu exploatări de minereuri, diamante, etc.

C. mediul tropical musonic –  este un tip de mediu determinat de acţiunea sezonieră a musonilor (vânturi periodice). Se întâlneşte în: India, Asia de Sud-Est, America Centrală.

Elementele naturale caracteristice sunt determinate de arborii cu lemn preţios (santal, teck (Tectona grandis), abanos) şi de cantitate mare de precipitaţii care cade din aprilie până în septembrie.

Presiunea atropică exercitată în mediul tropical musonic este foarte mare (India are o populaţie de 1,1 mild. loc.).

D. mediul tropical arid şi semiarid: – este situat în regiunile din lungul celor două tropice (Sahara, Kalahari). Este lipsit de precipitaţii (sub 200 mm/an).

Elementele de vegetaţie şi faună (dromaderul, scorpioni, fenecul) sunt limitate, iar intervenţia atropică nu este semnificativă.

E. medii temperat – calde:  se întâlnesc în regiunea Mării Mediterane, în California, în Africa de Sud şi în sud-estul Australiei. Principala varietate a acestui tip de mediu o reprezintă mediul mediteranean. Vegetaţia caracteristică este alcătuită din arbori şi arbuşti cu frunze sempervirescente. Din categoria arborilor se remarcă: pinul de Alep, cedrul de Liban, stejarul veşnic verde, etc. Arbuştii caracteristici mediului mediteraneean sunt: levănţica, palmierul pitic, mirtul şi fisticul. Citricile sunt, de asemenea, bine reprezentate. Tufişurile sunt asociate, de obicei, în formaţiuni care poartă denumiri diferite (în funcţie de regiunea geografică): Maquis (Italia), garriga (Garrigue – Franţa), frigana (Grecia), chaparral (California), etc.

Animalele caracteristice sunt: reptilele, hiena, ţapul ibex etc.

Mediul temperat cald este bine populat, iar presiunea antropică este mare.

F. mediul continental excesiv (uscat, semiarid şi arid). Se întâlneşte în America de Nord, America de Sud, Europa şi Asia.

Vegetaţia predominantă este cea de stepă (asociaţie de ierburi joase). Această asociaţie de ierburi joase poartă denumiri diferite: bărăgan în România, pustă în Ungaria, prerie în America de Nord şi pampas în America de Sud. Din categoria plantelor predomină: gramineele – Anemone, păiuşul, festuca, năgara; plantele viu colorate – păpădia,  pelinul etc. Fauna este reprezentată de: păsări (uluil, şoimul, potârnichea, dropia), carnivore (lupul, vulpea, dihorul), rozătoare (cărtiţa, iepurele, popândăul) etc. În deşerturile temperate din Asia, (Karakum, Takla-Makan), trăieşte cămila cu două cocoaşe. Cantitatea de precipitaţii nu depăşeşte 600 mm/an.

Acest tip de mediu este bine populat.

G. medii temperat umanizate – Cuprinde mediul forestier oceanic (vestul S.U.A, vestul Europei) şi mediul continental moderat (Europa Centrală). Vegetaţia este formată din păduri de foioase (stejar şi fag). Cantitate de precipitaţii depăşeşte pe alocuri 1000 mm/an. Influenţa antropică este crescută.

H. mediul forestier rece. Se întâlneşte în nordul Europei, nordul Asiei şi nordul Canadei. Vegetaţia este formată din păduri de conifere (cunoscute sub numele de taiga). Animale caracteristice: cerbul canadian, renul, ursul, veveriţa, castorul etc. Mediul forestier rece este slab populat, dar este supus presiunilor atropice datorită defrişărilor masive.

I. mediul subpolar – alternează perioadele scurte de încălzire cu perioadele geroase lungi. Vegetaţia este formată din muşchi şi licheni (Tundra). Este un tip de mediu slab populat.

J. Mediul glaciar – caracterizează regiunile acoperite cu gheţari de calotă. Presiunea antropică este dată de eliminarea în atmosferă a gazelor cu efect de seră fapt care duce la încălzirea globală şi la topirea calotei de gheaţă.

II.Medii geografice azonale:

– medii montane (sistemul alpino – himalayan are o dezvoltare preponderent de la vest la est, este fragmentat în anumite porţiuni dar, în acelaşi timp, este foarte masiv şi continuu în zona Himalaya-Pamir-Tibet)

– medii maritime (litoarale);

– medii antropice (regionale şi locale), (se suprapun acelora care în stare naturală au fost favorabile vieţii omului şi care în timp au fost modificate pentru nevoile sale, dar modificarile s-au încadrat specificului mediului anterior), cuprinde:

a) mediul regiunilor industriale;

b) mediul regiunilor urbane;

c) regiunile şi arealele foarte degradate.

Posted Martie 16, 2011 by andreeazg in 11 zi/ 12 SAM

Geosistemul, ecosistemul si peisajul geografic   4 comments

Geosistemul, ecosistemul şi piesajul geografic

GEOSISTÉMUL – este un sistem geografic complex realizat printr-o evoluţie a relaţiilor dintre relief, apă, aer, sol, vieţuitoare şi om, şi caracterizat prin deschidere, unitarietate, organizare, funcţionalitate, ierarhizare şi autoreglare.

Geosistemul – ca mediu de viaţă al societăţii omeneşti – îmbracă diferite aspecte. De la dimensiunea globală, la cea zonală, regională şi locală.

ECOSISTEMUL – reprezintă asocieri de vieţuitoare şi mediul de locuire al acestora.

Conform DEX: ECOSISTÉM = Ansamblu format din biotop și biocenoză, în care se stabilesc relații strânse atât între organisme, cât și între acestea și factorii abiotici.

BIOTÓP = Mediu geografic în care trăiește un grup de plante și animale în condiții omogene.

BIOCENÓZĂ = Totalitatea organismelor vegetale și animale care populează un anumit mediu, formând un tot unitar.

PEISÁJ = priveliște; aspect propriu unui teritoriu oarecare, rezultând din combinarea factorilor naturali cu factorii creați de om.

Peisajul este mediul care se diferențiază printr-o grupare proprie a elementelor componente (relief, climă, ape, sol, vegetație, faună etc.)

Peisajul geografic reprezintă aspectul exterior al suprafeţei terestre.

Spre deosebire de geosistem, care defineşte îndeosebi legătura funcţională dintre elementele naturale, peisajul geografic fotografiază aspectul exterior al acestora. În multe situaţii, peisajul geografic a rămas încă într-un mod asemănător peisajului natural iniţial.

Pe cea mai mare parte a Terrei, peisajul natural a fost supus la diferite transformări.

Fiind astfel transformat de om, el este considerat peisaj geografic.

Orice peisaj geografic cuprinde elemente naturale şi antropice, un mod de aranjare acestora în spaţiu, legături dintre ele (care se pot defini prin geosistem), precum şi o evoluţie în timp.

Studierea peisajelor este o preocupare clasică a geografiei.

Este de observat că în multe situaţii, elementul care influenţează aspectul peisajului îl reprezintă relieful, deşi vegetaţia sau aşezările omeneşti au un caracter mai vizibil.

Peisajele, asemănător tipurilor de medii, se află în diferite grade de transformare, de la cele naturale, la peisajele puternic antropizate.

Posted Martie 10, 2011 by andreeazg in 11 zi/ 12 SAM